- De atâția și atâția ani, apreciez în chip deosebit muzica celor de la „Celelalte cuvinte”. Am crescut îndeosebi cu sonurile câtorva formații, și poate în special cu câteva albume pe care acul pickup-ului s-a aventurat de zeci de ori. Intru cumva brusc în subiect și mă gândesc că așa era perioada aceea, una guvernată de politicile nu tocmai fericite ale Electrecordului, o companie de discuri care se pare că uneori a mai pus și ceva bețe în roate fie unei trupe rock, fie unui artist ceva mai puțin convențional. Recunosc că am ratat aparițiile de pe „Formații rock”, aveam să le recuperez ulterior. În fine, sper să nu supăr, însă în ceea ce mă privește, în fruntea tuturor albumelor voastre rămâne tot acel prim disc colorat. Spune-mi, te rog, câte ceva din istoria lui dar și din istoria voastră cu Electrecordul.
În anul 1984, studenți fiind, ca și trupa a Casei Studenților din Timisoara, am participat la Festivalul Tim RocK editia nr.3 de la Parcul Rozelor din localitate. Cu ocazia asta, Florian Pittis în calitate de invitat la festival ne-a observat și apreciat, astfel încât datorită acestei întâmplări am ajuns pe albumul de debut Formatii Rock nr.8 cu o jumătate întreaga de L.P. Tot el ne-a pus pârghiile în mișcare pentru înregistrarea primului album integral în studioul Tomis al Electrecordului, album cunoscut de multă lume ca „albumul cu pătrățele”. A fost înregistrat în toamna lui 1986 și a apărut în vara lui 1987. La ceva timp după asta, în 1989 am fost solicitați de Electrecord și am înregistrat al doilea integral „Celelalte Cuvinte II” care a ieșit la lumină în 1990, încheindu-se cu asta etapa sau perioada Electrecord.
2. Posibilitățile de exprimare în discursul muzical de până prin 95, poate chiar mai încoace, vor fi fost destul de reduse. Se găseau însă soluții întotdeauna. Ce anume s-a pierdut odată cu apariția generațiilor noi de amplificatoare, sintetizatoare, efecte, până la urmă chiar instrumente. Plusurile ar fi mult mai ușor de enumerat…
Eu unul cred că digitalul nu a avut o viață prea mare în domeniul sculelor de back line (de scenă), ca dovadă fiind revenirea sau folosirea în continuare la concerte a amplificatoarelor pe lămpi și în general a pedalelor de efecte pe sistemul analog. Aici vorbesc exclusiv de sistemul live, nu de cel din studioul „de acasă”, de care poate beneficia oricine la un preț rezonabil. Digitalul în general aș putea spune că este dușmanul interpretării naturale și, prin comprimare-compresie egalizează și sărăcește expresia artistică. Înregistrările în studio sunt digitale dar au și plusul de a suna mai curat totuși fata de cele de pe vremuri, chiar dacă sunt aplatizate în parte prin compresia de la masterizare.
3. Momentele înregistrate alături de Florian Pitiș sunt dincolo de orice superlative. Cum a apărut ideea unei asemenea colaborări?
Dacă ne-a plăcut și ne-am împrietenit și l-am mai și auzit recitând atât de frumos cu o voce atât de aparte, i-am propus să ne recite și nouă, cu versuri și interpretare la libera alegere, în funcție de ceea ce-i sugera piesa propusă. În acest caz, prima colaborare a fost la piesa „În zori de zi” , preambulul cunoscutei „Fântâna suspinelor”.
4. „Celelalte cuvine” e o familie frumoasă. Nu o spun pentru că așa s-ar cuveni ci pur și simplu așa se simte. V-ați asumat încă de la început o cale, un mod de a fi? A fost ceva programatic sau pur și simplu lucrurile s-au desfășurat de maniera aceasta? Cum să spun, e un soi de echilibru: eu am simțit că fiecare album surprinde prin ceva nou, însă că în același timp păstrează o anume esență.
Da, e o familie. E un drum asumat, cel al muzicii lucrate, calea muzicii de fuziune rock cu o multitudine de elemente-clasic, preclasic, balcanic, metal, hard etc. Echilibrul este unul nativ, datorat în primul rând pasiunii comune pentru muzică dar și bagajului cultural muzical dobândit de fiecare pe parcursul existenței iar esența este aceea a altor „cuvinte” decât cele obișnuite sau previzibile.
5.Te invit într-o zonă pe care alții o ocolesc, doar din teama de a nu fi acuzați de paseism, conservatorism retrograd, mai știu eu… Anumite pasaje melodice, deopotrivă și versurile parcă poartă ceva pur românesc. Să mă fi înșelat?
Nu te-ai înșelat. Sunt și există pe alocuri în unele piese elemente de influență folclorică-balcanică dar și ritmice care sunt un semn al identității noastre, venind din zona geografică din care provenim.
6. O chestiune punctuală: de obicei, versurile precedă linia melodică sau invers?
În general, versurile apar ulterior realizării melodico-instrumentale, cât și a compunerii liniei vocale.
7. Îmi doresc să răspunzi cât poți de spontan următoarei pseudo-naivități: așază o etichetă pe fiecare membru din trupă și motivează alegerile.
Tobosarul-Leontin Iovan- hotărât (nu stă prea mult pe gânduri, îi dă bătaie) basistul Marcel Breazu- încruntat (introvertit realizator de versuri, mereu gândește), chitaristul Marius Pop – calm (atitudine de profesor, iscusit instrumentist), subsemnatul: mi-e greu să mă auto-descriu!
8. E momentul să trecem către proiectele solo: cum a apărut o asemenea nevoie și care ar fi acele mici diferențe specifice pe care le arunci mai nou în joc? Cât de diferit e Călin Pop de „Celelalte cuvinte”?
Treaba asta cu „personale” a apărut ca un aspect terapeutic, de vindecare, împrospătare și re-energizare personală, o activitate care ar fi rămas la sertar dacă nu aș fi fost convins de niște prieteni apropiați să le fac publice. Ce cred eu că e diferit constă dintr-o muzică făcută fără nicio prejudecată, care s-a „lovit” doar de propria cenzură, o muzica pe care o dedic celor și mai puțini dar și mai speciali fani.
9. De câte ori am șansa să port un dialog cu un nume important al scenei, nu pot evita un soi de curiozitate: ce înseamnă pentru tine acel fior tainic pe care numai muzica ți-l poate da? Care este până la urmă esența muzicii?
Muzica este un mod de viață, o stare specială, o emoție prin care transmiți toate gândurile și sentimentele, e implicit o amprentă personală dăruită ascultătorului.
10. În ultimul timp ai o bucurie imensă, aceea de a cânta alături de Marius, băiatul tău. Se creează un continuum cu totul aparte, poate chiar purtător de anume simboluri. O întrebare deloc obraznică, pusă mult înainte de vreme, ar suna așa: dincolo de discuri – de albumele propriu-zise, ce consideri că va lăsa moștenire rock-ului de la noi „Celelalte Cuvinte”?
O muzică aparte, niște mesaje ale unor cântece speciale cu mai multe emoții, sentimente. O stare unica în felul ei de a fi…
11. Să revenim la prezent și să încercăm să închidem rotund: am vorbit despre primul album, spune-mi câteva cuvinte și despre „Lumea asta”.
„Lumea asta” este un album cu inspirație din lumea înconjurătoare care nu prea pare a noastră, o lume schimbată, al cărei drum nu e însă cel bun. O lume în care – chiar dacă ea însăși se schimbă continuu – noi rămânem aceeași.
12. Îți mulțumesc pentru tot: pentru deschidere, pentru răbdare, pentru voiciunea plus firescul gândurilor. La final, iarăși o mică provocare: ai putea alege 1-2 versuri din întreg „catalogul” Celelalte cuvinte? Acelea pe care le porți cu tine…
Uită timpul ce-a trecut, un sfârșit e un început…
Marius Manta - oceanografie culturală 
Lasă un comentariu