Teodora Vlad: „Mi-aș dori ca bobul să fie mai mediatizat, să se creeze o cultură în spatele acestui sport”

Intru cumva abrupt în subiect cu dorința de a adresa felicitări pentru lupta de la Campionatul Mondial de Bob – știi cum se spune, poate se putea și mai bine, însă e minunat că mai avem sportivi îndrăgostiți de sporturile de iarnă și obținem în continuare rezultate care impun respect. Apropos de lucrul acesta, vorbește-ne puțin despre fetele care formează echipa României de bob. Cum arată această echipă, care îi sunt atuurile?

În primul rând, Andreea este pilotul echipajului. Ea gândește fiecare manevră și tactica care trebuie executată pe pârtie, mă pot mândri cu faptul că are un talent extraordinar, de-a lungul timpului a pilotat în așa fel încât a obținut timpi foarte buni, timpi care ne-au adus medalii la cupele mondiale și campionate europene. În al doilea rând, sunt eu, cu rol de împingătoare. Specific că de-a lungul timpului au mai fost și alte fete împingătoare în echipă – noi avem rolul de a da un timp cât mai bun de start – cum se mai spune, noi suntem motorul din spatele Andreei, încercând să impunem o accelerare a bobului încă din primii metri, fapt care duce la o coborâre cat mai rapidă. Dar toate ne ocupăm și de lucruri tehnice, cum ar fi pregătirea bobului și patinelor.

Ca antrenor principal suntem sub îndrumarea lui Iulian Pacioianu, un bun profesionist, cu o vastă experiență în acest sport, participând la numeroase ediții de jocuri olimpice, atât ca sportiv, cat și ca antrenor. Să nu uităm nici de rolul mecanicului, Bogdan Cosug, un om deschis și săritor, ne salvează mereu din situațiile neplăcute care apar în timpul sezonului. Deloc în ultimul rând, kinetoterapeutul nostru, Pita Ionuț, nelipsit la competițiile importante, un om foarte implicat si profesionist.

Printre atuuri pot enumera faptul că toți muncim foarte mult, fiecare își face mica parte dintr-un scop major, acesta echivalând de obicei cu o clasare cât mai bună pentru anul viitor la Jocurile Olimpice. Ideea de echipă mai presupune un atu, avem șansa de a privi competițiile din perspective diferite. Încă ceva: să trecem pe listă și adaptabilitatea, reușim să ne adaptăm foarte ușor la orice situație și aspect neprevăzut.

Ce rol are echipa în performanța ta și cum descrii relația cu colegele tale?

În esență, bobul este un sport de încredere, un sport în care trebuie să fii conectat cu colegii tăi, să te poți sincroniza perfect cu aceștia și să îi înțelegi câteodată chiar din priviri. De aceea, consider că o bună relație între noi este esențială, în timpul coborârilor desemnând un tot unitar care nu poate fi divizat. Suntem apropiate, unite și încercăm să păstrăm o energie cât mai pozitivă, chiar dacă uneori lucrurile nu ne ies așa cum ne-am dori.

Pentru cei care nu au fost foarte aproape de acest sport, descrie rolul fiecăruia într-o echipă formată din patru oameni.

Bobul de patru este probă de băieți și este formata din:

Pilotul – rolul lui este de a conduce bobul în cele mai optime condiții, el trebuie să aibă reflexe rapide și o cunoaștere a pârtiei dar și a manevrelor de pilotaj. Împingătorii – cei doi sportivi din mijloc au rolul principal de a genera cât mai multă viteză la start, împingând bobul pe primii metri ai cursei. Ei trebuie să fie extrem de puternici și explozivi, având o combinație de forță și viteză pentru a asigura un start cat mai rapid. Frânarul – ultimul membru al echipei, cel care, evident,  frânează bobul la finalul cursei. Dar până și el ajută la start, contribuind la efortul de a împinge bobul.

Nu doar voi, ci de-a lungul timpului, toți sportivii au avut o responsabilitate grea pe umeri. Undeva demult, cartea de vizită a României pentru acest sport atârna greu. Am fost chiar campioni mondiali. Care ar fi în opinia ta trei lucruri pe care le-am avea de împlinit pentru a face pași din nou către ceea ce am fost altădată? Cum am putea să atragem copiii din nou spre sporturile de iarnă?

         Mai întâi, mi-aș dori ca bobul să fie mai mediatizat, să se creeze o cultură în spatele acestui sport. Am auzit foarte multe povești despre vechea pârtie de la Sinaia unde în fiecare weekend tot orașul și cei de prin împrejurimi se înghesuiau să vadă coborârile, era o întreagă forfotă și cu toții găseau motive să ii aprecieze pe sportivii curajoși. Observ cum în alte țări, precum Germania ori Elveția, acest sport este obiectiv național și îmi doresc ca și la noi bobul să fie readus la locul pe care probabil îl merită.

În al doilea rând, este un sport care se bazează pe aspecte materiale: cei cu boburi de ultimă oră pleacă cu prima șansă față de cei care dețin o tehnologie mai veche, așa că o investiție pentru a avea cel mai bun bob ar putea ajuta în goana după rezultate de talie mondială.

În al treilea rând, ca și în alte sporturi, se poate observa un declin al interesului tinerei generații. Din varii motive, copiii nu mai sunt atât de interesați de sport, însă noi, la bob, avem oameni pasionați care transmit acest atașament, deci încercăm să-i încurajăm pe cât mai mulți să încerce acest sport. Este un sport spectaculos, sunt și aspecte care nu se văd la televizor.

Îmi vei îngădui și mie o mică mărturisire: îmi aduc aminte cum mă uitam vrăjit la cursele de bobsleigh (eu îi spuneam – și iată îi mai spun! – bob) cu mulți, mulți ani în urmă! Îmi doream atunci să am și  șansa să intru într-o asemenea cursă – n-a fost să fie sub nicio formă! Dar să intrăm în povestea ta. Cine este Teodora Vlad, cum a ajuns să îndrăgească sportul acesta?

Încă de mică am fost un copil foarte activ, care a îndrăgit sportul de orice natură. Ba chiar am încercat diferite sporturi, doar că, din dorința de a practica cât mai multe, nu am performat în niciunul până la vârsta de 16 ani, când mi s-a oferit șansa de a face bob.  Am fost selectată de către domnul antrenor Cezar Popescu care mi-a îndrumat primii pași în acest sport. Prima coborâre pe gheață este ceva de neuitat: un om care nu s-a dat cu bobul pe gheață nu poate înțelege sentimentul, sunt niște viteze și presiuni care nu pot fi explicate în cuvinte. Amatoare de adrenalină, mi-a plăcut foarte mult încă din primele momente și am decis să mă dedic acestui sport. Am avut șansa și de a-mi lărgi foarte mult orizonturile, prin acest sport am călătorit prin toată lumea – Europa, America de Nord, Canada, Asia – am legat prietenii, am văzut locuri minunate.

Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat în cariera ta și cum le-ai depășit?

Bobul este un sport imprevizibil, cu multe variabile și necunoscute. De-a lungul timpului am trecut prin multe momente dificile, printre ele fiind câteva accidentări din cauza răsturnărilor sau în cadrul antrenamentelor. Au fost însoțite de perioade de recuperare, atât fizică cât și psihică, iar pe această cale doresc să mulțumesc familiei mele care mi-a fost mereu aproape și care m-a susținut necondiționat.

În general, cum gestionezi presiunea competițiilor și cum te motivezi în momentele dificile? E incredibilă uneori acea luptă cu sutimile de secundă…

Competițiile sunt locul meu preferat, pentru acele momente muncim atât de mult și ne dorim să dăm tot ce avem mai bun din noi. Lupta cu sutimile ne face să stăm mereu cu sufletul la gură; o singură mică greșeală te poate duce de pe locul 1 pe locul 10. Concentrarea este un prim factor important. Grație experienței acumulate, reușesc să nu mă mai las pradă emoțiilor iar autocontrolul m-a ajutat să pot fi cea mai bună versiune a mea în momentele cheie. Uneori, când lucrurile nu merg conform planului, încerc să mă calmez, să nu mai pun presiune pe mine și să mă bucur de fiecare moment a aceastei frumoase povești.

Purtăm această discuție chiar în zilele când „se întâmplă” Lillehammer, e inevitabil să te întreb: cum e la Lillehammer?

Pe scurt, foarte frig dar frumos, o stațiune cu istorie, aici s-au desfășurat Jocurile Olimpice 1994. Vom sta 2 săptămâni, în primul weekend vor avea loc campionatele europene unde ne dorim o clasare cât mai sus și, în al doilea weekend, ultima etapă din circuitul Cupei Mondiale la care sperăm să câștigăm cât mai multe puncte pentru a ne păstra locul în ierarhia mondială. În jur este și o mică nerăbdare deoarece după cele două concursuri ne vom întoarce acasă o săptămână unde ne așteaptă cei dragi. Apoi vom pleca în America de Nord pentru Campionatul Mondial de la Lake Placide.

E momentul să coborâm printre amintiri și să ne povestești una-două curse extrem de interesante, pe care știi că le vei purta în inimă tot timpul…

           Pentru mine cea mai frumoasă amintire rămâne Campionatul Mondial de juniori din 2019, Konigssee, Germania. După un parcurs foarte bun al sezonului, cu multiple clasări în top 10 la cupe mondiale, la această competiție de prestigiu ne-am prezentat într-o stare foarte bună. Cea mai mare bucurie a fost că am avut alături de noi familia, pentru prima dată! Ne-au dat forță în plus și am cucerit medalia de argint, la doar 2 sutimi de secundă de medalia de aur. A fost o competiție emoționantă și prima performanță de proporții care mi-a dat încredere în forțele mele, cât și dorința de a ajunge cât mai sus.

Cum arată o zi de antrenament pentru tine?

O zi de antrenament diferă foarte mult de perioada sezonului. În lunile care preced sezonul punem foarte mare accent pe pregătirea fizică. Avem două antrenamente pe zi, în prima parte a zilei poate fi un antrenament desfășurat în sala de forță, unde ne axăm foarte mult pe mișcările clasice, genuflexiuni, îndreptări dar și mișcări tipic halterelor, cum ar fi smulsul sau pusul la piept, plus exerciții auxiliare pentru a ne îmbunătăți punctele slabe. După-amiaza efectuăm antrenamentele pe stadion, diferite sprinturi și sărituri pentru a putea transpune forța obținută. Cât suntem plecate, în timpul sezonului, tot două antrenamente avem: unul de forță sau alergare și unul la pârtie, unde efectuăm coborârile propriu-zise.

Tot acest efort continuu creează o uzură, așa că încerc să mă refac cât mai bine, să am o dietă cât mai echilibrată, care să îmi ofere nutrienții necesari. Și odihnă, bineînțeles!

Este într-adevăr tehnologia azi capitală în sport? Care este rolul ei? Cum vezi, eventual, chiar inserția unor elemente de inteligență artificială în ciclul de antrenamente etc.?

Tehnologia din ziua de azi ne oferă foarte multe avantaje, ies din ce în ce mai multe dispozitive care ne măsoară progresul, forța pe care o putem dezvolta la fiecare repetare, acidul lactic prezent muscular în timpul antrenamentelor, cât și camere de înaltă finețe care ne măsoară unghiurile la fiecare mișcare, pentru a asigura o biomecanică adecvată. Sigur, aceste tehnologii sunt foarte utile însă destul de greu de procurat. Sperăm ca pe viitor să ne folosim cât mai mult de această aparatură, aduce preponderent aspecte pozitive. E de la sine înțeles că avem nevoie și de foarte mulți specialiști în diverse domenii cum ar fi fizica, biochimia și biomecanica…

Cu ce alte sporturi cochetezi?

Am mai spus-o, sunt o persoană activă, îmi place să încerc orice sport; de-a lungul timpului am mai practicat și înotul, atletismul. Când am timp liber, îmi place să merg la cățărări, la ski, pe munte sau la o simplă plimbare pe lac cu barca ori cu un paddle board.

Ce rămâne pentru tine tabu, o zonă cu adevărat interzisă?

 Am încercat mereu să rămân profesionistă, să mă feresc cât mai mult de activități care îmi pot afecta performanțele. A rămas tabu faptul de a îmi îmbunătăți performanțele prin metode ilicite sau de a păcăli concurența. În orice fel. Am vrut mereu să duc o competiție dreaptă.

Cum împaci viața de sportivă de performanță cu viața personală și cu alte activități? De ce nu, mă interesează ce hobbyuri are Teodora. Citești, asculți muzică? Dacă da, ce anume?

Pot spune că duc o viață foarte echilibrată, am avut mereu grijă să nu îmi neglijez viața personală. Sportul m-a învățat să stabilesc obiective și să prioritizez ce este mai important. Asta am aplicat și în viața personală. În sezon îmi place să mă detașez în unele momente și să mă retrag în desenat, podcasturi și citit – prefer cărțile de dezvoltare personală, mă ajută să mă relaxez și, în același timp, să lucrez la dezvoltarea mea. În rest, când am timp liber, îmi place să experimentez și activități noi.

Îți mulțumesc mult pentru amabilitate, îți urez rezultate minunate și voința de a continua pentru un astfel de drum!

Vă mulțumesc frumos pentru interesul acordat și îmi doresc să fim cât mai mulți sportivi de talie mondială în sporturile de iarnă. Hai România!