despre poezie

Cosmin Perța – „Fără titlu”   Bine, nu e ditamai convertirea dar totuși… cam așa s-a întâmplat: deși numele lui Cosmin Perța îmi era destul de cunoscut, fie din revistele literare, fie dintr-unul din volumele anterioare ori via net, l-am asociat mai tot timpul succesului literar ușor îndoielnic, situându-l destul de forțat în zona celor… Read more

Profetul fără dimineți Am mai scris, (acum) intuiția îmi spune că voi mai scrie despre Marcel Mureșeanu cu același fior prilejuit de o experiență livrescă de calitate; cu toate că titlul comentariului de față, în parte metaforic, ar anunța argumentarea unui discurs în zona categoriei tragicului, trecuta dimineață dezvoltă implicit atât însemnele unei noi apocalipse,… Read more

Raluca Neagu – „Erotisme de peste zi”   Recunosc, așteptam cu mult interes noul volum al Ralucăi Neagu! Îndrăgostit iremediabil de versul ei încă de la epidermicele-i trasee / argumente în a explica angoasele eului, curiozitatea pentru „ce avea să fie” m-a făcut să re-parcurg segmente ale receptării poeziei sale. În general, una mai flatantă… Read more

Alexandru Spătaru – „Pe fața cealaltă a clipei”   „Atunci, / vom trece prin lumina / care trece prin spațiile / ascunse-ale materiei. // Nestingherită, / va pătrunde ca prin sită rară, / prin ziduri, / în taine ce păreau pecetluite / pe vecie. // Lumina ce din sine naște / iar și iar lumină,… Read more

Altfel despre bucuriile pustiei   Puțini sunt cei care deprind cu trezvie rugătoare rosturile povețelor, ale pildelor Patericului. De altfel, experiența isihiei pare să impună un efort ascetic deosebit – în trup și în gândire. „Rostuirea” ființei capătă sens doar cât timp omul își aduce aminte de condiția sa prea minunată, de realitatea că e… Read more

Poeme cu Lună și Soare „Luna se străduiește să lămurească Pământul că scenografia ei este la modă”; „Ne-am putea muta pe Lună. Acolo nu s-a descoperit încă noroiul”; „Luna își desăvârșește portretul în ochii singurătății”; „Luna trezește semnele de punctuație ale nopții”; „Luna e voalul de argint al tăcerii”; „Cu aceleași descântece Luna adoarme Pământul… Read more

cât despre cumințenia poeziei… Îmi aduc aminte cu mare plăcere cum în vara anului trecut am făcut o alegere fericită, plecând în Budapesta, pentru a vedea expoziția Turner & Italy. Firește, mai pe larg am scris despre mica mea aventură altădată. Acum, la sugestia unei prietene, mă opresc la “Canțonierul” lui Umberto Saba. Mai întâi… Read more

Victor Munteanu – Fixarea în firesc Într -o societate în care canalele normale de receptare dedicate valorii tind sa devina din ce în ce mai tocite este poate firesc ca actul critic sa se lase pacalit (câteodata cu voie, alteori din pricina neputintelor proprii) de tumultul metaforic, de întorsatura frazei, de spectaculosul care de fiecare… Read more