VASILE CRĂIȚĂ MÂNDRĂ, BACOVIA Portretul ca formă de restitutio in integrum Există momente în viața culturală a unui oraș în care o expoziție depășește statutul de simplu eveniment și devine, poate fără să-și propună explicit, un act de recuperare identitară. În Bacău, asemenea momente nu sunt tocmai dese, de aceea le socotesc extrem de necesare.…

Gheorghe Crihan – „Hei, viață…” Este binecunoscut faptul că dacă îți dorești cu adevărat să ai o societate puternică, trebuie să prețuiești în primul rând valoarea autentică și nu substitutul acesteia. Să îți permiți să înlături kitcsch-ul de cum apare și să condamni cu toate posibilitățile tot ce nu se împărtășește din tripticul bine –…

Cartea drumețuluiAr fi destul de fair să recunosc că sunt ceva capitole la care am rămas restant. Printre ele, probabil cel care supără cel mai tare, „mica – marea dramă” a copilului care se naște între betoane, care nu a avut șansa în copilărie a unui bunic sau, în fine, măcar a unei rude apropiate,…

Nu-mi plac scandările alea cu „Până la moarte!…”, mă simt al naibii de stânjenit când un stadion urlă disperat „treaba aia cu m…”, dublată cel mai adesea de alte trimiteri deloc trecute prin registrul finețurilor ori al exprimărilor galante. Ar trebui să recunosc, nu sunt un „tip de galerie”, deși admit că se regăsesc acolo,…

Sunt afirmații care sună în urechea omului contemporan extrem de banal, chiar naiv, dar care ar trebui să nască un soi de responsabilitate reală, deloc retorică și prea puțin teoretică. Istoria ne poate modela viitorul favorabil doar dacă învățăm cum să nu uităm lecțiile trecutului, doar dacă nu îmbrățișăm tăcerea, ci încercăm să vorbim despre…

Motto: „Credo quia absurdum” (Tertullian) O lume prinsă în chingi, o lume care promovează valori mai mereu cu chip de import, neostoita dorință de a acumula fără opreliște, plasând individul prea puțin virtual în vârful oricărui top; o competiție acerbă cu timpul din care nimeni nu iese învingător, o „nouă societate” care trebuie să bifeze…

Nu acum scriu despre Madrigal pentru prima dată. Am făcut-o în alte contexte, de fiecare dată cu o bucurie pe care nu știu dacă am dozat-o potrivit, în favoarea articolelor cu pricina. Mai degrabă mi-a jucat feste, însă nu am avut ce-i face; recunosc, sunt subiecte care îmi provoacă o trăire aparte, în mijlocul cărora…

Începând de marți, 11 iunie 2024, Centrul de cultură „George Apostu” găzduiește expoziția „Incinta”, expoziție a artistului plastic Ioan Burlacu; în întregul ei, manifestarea a echivalat cu o nouă provocare, aducând în fața publicului o suită de obiecte, instalații, lucrări grafice etc. care, toate, laolaltă, mărturisesc un crez, un mod de viață, o asumare deplină…